Era în vara lui 2004.
Schimbasem compania. Mă mutasem de doar o lună într-o nou poziție în Supply Chain, într-o firmă cu mulți francofoni. Tocmai atunci, primarul Bucureștiului- viitorul președinte- a instituit aproape peste noapte ceea ce companiile au numit la vremea respectivă “blocada Bucurestiului”: toate camioanele mai mari de 5 tone nu aveau voie să intre în București pe timpul zilei. Mai țineți minte momentul?
Alimentele se stricau la marginea orașului fiindcă șoferii terminaseră motorina așteptând în parcări, stocurile creșteau de la o zi la alta, vânzările scădeau vertiginos. A fost o totală degringoladă câteva săptămâni la rând. După aceea lucrurile s-au calmat, au intrat în normal, au luat naștere zonele A,B,C, și s-au introdus taxele de rigoare. Ceva ce Parisul, Viena, Londra făcuseră planificând în câțiva ani noi am făcut în București în câteva săptămâni, în stilul nostru, evident.
Dar atunci, în acele momente, lucrurile scăpase de sub control și nimeni nu știa ce este de făcut. Ca într-un film deja văzut în România, politicienii apărau poporul de zgomotul și poluarea făcute de companiile multinaționale (v-am citat din răspunsul domnului primar la încercarea mea umilă de a-i face cunoscută situația). Până la urmă au înțeles că poporul devine nervos dacă nu găsește lapte și pâine la magazinul din colț.
De ce nu se înțeleg vânzările cu logistica?- a întrebat GM-ul meu de atunci. Era o ședință de board, în care îi țineam locul șefului meu francez. “Nu mă deranjezi decât dacă ia foc magazia”, mi-a spus când a plecat în concediu șeful meu francez. Și fiindcă magazia nu a luat foc, din contra, era blocată cu marfă până la tavan, am încercat să gângăvesc un răspuns GM ului.
Am încercat să gângăvesc ceva despre pricipiile SCOR, și despre un posibil SLA intern.
Oamenii s-au uitat nervoși la mine și era clar că nu înțelegeau- își pierdeau vremea.
Tot GM ul m-a salvat atunci- să-I dea Dumnezeu sănătate!- că a tradus în ceva simpu jargonul meu complicat de Supply Chain: ”Aaaaa- am înțeles- facem o ședința între vânzări și logistică. O să îi spunem Velo (de la VEntes et LOgistique).”
Da, așa a apărut VELO în variantă inițială, un SLA care monitoriza la început, câte 5 indicatori- 5 pentru Vânzări, 5 pentru Logistică. Din câte știu, el funcționează încă cu succes în compania cu mulți francofoni.
Puterea lui VELO este însă uriașa, și mi-a luat mai mulți ani că să înțeleg asta. Am văzut-o cu ochii mei. De multe ori, un VELO valorează mai mult decât un S&OP, în multe ocazii pe care le-am avut! Adică atunci când un S&OP s-a tranformat într-un lung șir de discuții interminabile, fără ținte altele decât semnăturile pe hârtii fără sens- un fel de bărci în derivă. Sau, alt caz posibil, când în organizație nu a existat și nu e în plan să existe un S&OP.
Și este normal să fie așa. Un Supply Chain este puternic doar atâta timp cât este integrat. Iar integrarea asta, pur și simplu, nu se face peste noapte. Marea majoritate a companiilor din România cu care am avut de-a face, au făcut progrese reale în integrarea cu furnizorii sau cu clienții, dar neglijează încă integrarea internă. Ăsta este alt motiv important pentru care un S&OP eșuează: în lipsă unei supravegheri “superioare” a GM-ului, puterea de disoluție venită de la fiecare din departamente este uriașa. Este celebra a silo mentality” care reușește să impună tăria lui”am eu dreptate” în locul profitului și a cifrei de afaceri.
S&OP ul, cu toată simplitatea lui, este și scump. Evident că este și foarte eficient, la fel de eficient că un motor de Mercedes: toarce lin în timp ce vehicolul merge la destinația dorită de indicatorii de bord (evident KPI`s). Dar costă: timp, bani, eforta¦
Dar nu uitați, de multe ori pe drumurile românești, pur și simplu nu merită să mergi cu Mercedes-ul! Dacă departamentele din compania dvs se luptă înverșunat între ele în permanență, aveți de-a face după toate aparențele cu un drum cu hârtoape ( mărimea denivelărilor din drum este direct proporțională cu lungimea mail-urilor, așa numitele mail-uri cearșaf, cu mulți oameni în copie).
Atunci, e momentul să vă gândiți că o bicicletă (VELO) e mai eficientă decât un Mercedes!
C`est absolument normal!
Partial image courtesy of www.freedigitalphotos.net
