Click here to read in English.
Este o plăcere să introducem clientilor nostrii noul blogger Stefan Cucu, care este un experimentat consultant trilingv (română / engleză / franceză) in lantul de aprovizionare (supply chain). Cei 20 ani de experientă includ o mare varietate de roluri operationale cu companii blue-chip in aria bunurilor de larg consum ( FMCG ) din ECE. Prin expunerea la diferitele proiecte logistice sau supply chain în organizatii multinationale din FMCG, Pharma si Brewing, Stefan întelege provocarile cu care se confrunta aceste companii în zona ECE la momentul actual.
Bună ! Eu sunt Stefan! Voi fi ghidul domneavoastra de acum înainte! Ghid în ce? Păi în meniul de aplicaţii supply chain în căsnicia dumneavoastră! Aplicaţia cu voce feminină nu este încă disponibilă! Cam aşa ar sună începutul, în cazul extrem de puţin probabil, în care aceste sfaturi ar putea fi puse vreodată in controlul stocurilor sau WMS. Sună misogin – pentru mine însă este adevărat! Sper să va convingeţi de ce.
În discuţia de azi, am ales ceva de mult bun simţ în supply chain: controlul stocurilor. Mai exact, controlul stocurilor din propriul frigider. Unii spun despre mine că sunt zgarcit - eu mă văd un tip extrem de organizat.
Aşa că nu avea cum să nu mă îngrijoreze când vedeam că aruncăm săptămânal cel puţin 4-5 iaurturi, o bucată de brânză de 400 grame, 2 folii de mezeluri desfăcute, continultul a ½ cratiţă de diverse tocăniţe; la asta se adăugă ½ borcan de ketch-up, 1 borcan de bulion, ½ borcan de roşii uscate - pe lună.
Evident că am intrat în acţiune:
În primul rând am implementat regula FEFO . O dată pe zi, mutam în faţa produsele care se apropiau de data de expirare.
Apoi am introdus segregarea stocurilor: am introdus o zonă de fracţii (o cutie de plastic de la IKEA) în care am pus toate mezelurile şi brânzeturile desfăcute. Borcanelor desfăcute le-am făcut loc pe rândul de sus, in uşa frigiderului – să fie la îndemână.
După două săptămâni, după ce am costatat că este linişte în casa, am încercat să introduc şi o politică de stocuri; replica a venit insă tăios:
“Ce crezi, că o să te las să ne îmbolnăveşti de hepatită Crezi că nu am văzut că m-ai pus să mănânc numai iaurturi expirate şi mezeluri uscate ? Aşa crezi tu că faci economie? Vrei să ne îmbolnăveşti pe toţi ? Să vezi atunci cât o să te coste medicamentele fetei!”
Nu are sens să descriu discuţiile şi încercările de negociere. Până la urmă am cedat eu. Argumentul cu medicamentele avea şi el valoarea lui. Aceste principii înţelepte: regula FEFO/FIFO, segregarea stocurilor, introducerea unor politici juste de stocuri – NU SE POT APLICA ÎN FRIGIDERUL PERSONAL.
Dar, nu pot să nu mă gândesc: DACĂ S-AR APLICA LA NIVEL MONDIAL?
Există şi un PS:
Neaplicand regulile mai sus amintite am ajuns totuşi la un procent de pierderi zero. Cum ? Simplu: cu ajutorul lui Dumnezeu .Dumnezeu a inventat câinii. Ei nu ştiu să citească etichetele şi mă privesc cu multă dragoste după fiecare festin săptămânal.
E o strategie şi asta :credeţi în Dumnezeu, s-ar putea ca EL să va reducă procentul de deşeuri din industria FMCG.
