Enchange Supply Chain Blog - limba romana

Supply Chain - Pentru cine bat clopotele în România?

Posted by Stefan Cucu on Tue, Oct 28, 2014 @ 09:29 AM

Nu ne mai văzusem cu R. de ceva vreme.

Mai clar de câțiva ani.Acum se întâmpla în mijlocul străzii și după ce pupici-pupici a urmat cemaifaci-ul de rigoare.Lumea ne îmbrâncea nervoasă, semn să trebuia să continuăm discuția undeva mai în tihnă, nu în mijlocul lor. Și așa am făcut , R. ne-a vizitat a doua zi, să ne dea vestea:

“Gata, m-am hotărât, plec în Franța definitiv!” Vestea asta, nu era, să zic așa, o mare surpriză la români.

Românul învață de când e mic că cel mai bun lucru pe care poate să îl facă vreodată e să o tăie din țara. Cinstit vorbind, cred că fiecare din noi s-a gândit cel puțin  o data să facă asta. Mă rog, știți dvs mai bine. Nu credeam însă să aud așa ceva de la R.

Asta pentru că R. avea o afacere de success.

Și locuia într-o casă minunată, o adevărată bijuterie arhitectonică, în care în afară de bunul simț al gazdelor te întâmpinau tablouri  minunate din secolele trecute, aranjate cu bun gust, într-o zonă tihnită a orașului. Cum să lași tu minunea aia de casă și să pleci?

Și ce drăguță era biserica de alături, și ea veche de câteva sute de ani.

“Pai tocmai biserica este problema.

Inchipuiesteti că au schimbat popa, au adus un popă nou.

?!

Și popa ăsta nou a construit o clopotniță nouă.

?!

Cine sunt clienții dvsCu un clopot nou, mult mai puternic. Și l-a instalat drept lângă dormitorul meu. La câțiva metri, nu a avut nici autorizație pentru asta. În fiecare dimineață mă scol electrocutată! Nu mai pot!”

 

 

“Pai, nu ai făcut și tu, o reclamație, sau să încerci să vorbești cu popa nou?” “Crezi că numai una? Am făcut zeci de încercări! Am făcut de patru ori măsurătoarea pentru nivelul de poluare fonica. Au ieșit 120 de DB. Limită în zonele rezidențiale este de 50 DB.”Pana la urmă, am fost nevoită să îl dau în judecată, fiindcă a zis că nu discută cu o femeie.

Și știi care a fost rezultatul?Că este normal să fie așa. Asta pentru că de secole, poporul român folosește clopotele să anunțe atacurile cotropitorilor. Așa că este nevoie de clopotul ăsta în caz de atac aerian! Nu e nevoie de nici o autorizație, de nici un plan și de nici un acord al vecinilor pentru asta.

În acest caz municipalitatea orașului a decis asta, și asta a fost și decizia definitivă a  tribunalului!”

Știu, cazul este absurd. Oricât de mult șarm local ar avea, are totuși un gust amar.  Dar ce are asta de-a face cu Supply Chain? Pentru că, cel puțin în aparentă, nu are.

Tot R. a fost cea care a punctat: 

“Stiu că e greu să iei o decizie că asta. Dar vreau să fiu tratată ca un client (…al  autorităților locale), pentru că plătesc o grămadă de taxe și vreau să primesc ceva în schimb: vreau să primesc respectul pentru lege, respectul pentru faptul că sunt femeie și respectul că sunt cetățean al acestei tari”.

Sigur că da, R. era ,fără îndoială  în acest caz, clientul. Doar că autoritățile nu știau, sau nu voiau să știe, acest lucru. Asta a fost problema în cazul R….

Din nefericire ne lipsește atât de mult acest lucru, în toată România, mai clar în toată societea.Dacă nu credeți, va invit să  faceți imediat una din activități: luați un taxi,  dați drumul le televizor ,sau ascultați politicienii.

Credeți că am putea să introducem noțiuni elementare de Supply Chain în școala primară? Știu răspunsul, a fost doar o glumă JŠ! Dar ce spuneți de educarea companiilor românești în spiritul Supply Chain și Customer Service?

Poate că asta nu e prea tarziu…

Image courtesy of taoti at freedigitalphotos.net

 

 

 

 

 

 

 

Tags: Customer service, FMCG, Humour, Stefan Cucu, Supply Chain

FMCG Când o bicicletă e mai eficientă decât un Mercedes

Posted by Stefan Cucu on Thu, Oct 09, 2014 @ 09:00 AM

Era în vara lui 2004.

Schimbasem compania. Mă mutasem de doar o lună într-o nou poziție în Supply Chain, într-o firmă cu mulți francofoni. Tocmai atunci, primarul Bucureștiului- viitorul președinte- a instituit aproape peste noapte ceea ce companiile au numit la vremea respectivă “blocada Bucurestiului”:  toate camioanele mai mari de 5 tone nu aveau voie să intre în București pe timpul zilei. Mai țineți minte momentul? 

Alimentele se stricau  la marginea orașului fiindcă șoferii terminaseră motorina așteptând în parcări, stocurile creșteau de la o zi la alta, vânzările scădeau  vertiginos. A fost o totală degringoladă câteva săptămâni la rând. După aceea lucrurile s-au calmat, au intrat în normal, au luat naștere zonele A,B,C, și  s-au introdus taxele de rigoare. Ceva ce Parisul, Viena, Londra făcuseră planificând în câțiva ani noi am făcut în București în câteva săptămâni, în stilul nostru, evident. 

Dar atunci, în acele momente, lucrurile scăpase de sub control și nimeni nu știa ce este de făcut. Ca într-un film deja  văzut în România, politicienii apărau poporul de zgomotul și poluarea făcute de companiile multinaționale (v-am citat din răspunsul domnului primar la încercarea mea umilă de a-i face cunoscută situația). Până la urmă au înțeles că poporul devine nervos dacă nu găsește lapte și pâine la magazinul din colț. 

De ce nu se înțeleg vânzările cu logistica?- a întrebat GM-ul meu de atunci. Era o ședință de board, în care îi țineam locul șefului meu francez. “Nu mă deranjezi decât dacă ia foc magazia”, mi-a spus când a plecat în concediu șeful meu francez. Și fiindcă magazia nu a luat foc, din contra, era blocată cu marfă până la tavan, am încercat să gângăvesc un răspuns GM ului.

Am încercat să gângăvesc ceva despre pricipiile SCOR, și despre un posibil SLA intern.

Oamenii s-au uitat nervoși la mine și era clar că nu înțelegeau- își pierdeau vremea.Alegeti cu atentie mijloacele de transport

Tot GM ul m-a salvat atunci- să-I dea Dumnezeu sănătate!- că  a tradus în ceva simpu jargonul meu complicat de Supply Chain: ”Aaaaa- am înțeles- facem o ședința între vânzări și logistică. O să îi spunem Velo (de la VEntes et LOgistique).”

Da, așa a apărut VELO în variantă inițială, un SLA  care monitoriza la început, câte 5 indicatori- 5 pentru Vânzări, 5 pentru Logistică. Din câte știu, el funcționează încă cu succes în compania cu mulți francofoni.

Puterea lui VELO este însă uriașa, și mi-a luat mai mulți ani că să înțeleg asta.  Am văzut-o cu ochii mei. De multe ori, un VELO valorează mai mult decât un S&OP, în multe ocazii pe care le-am avut! Adică atunci când un S&OP s-a tranformat într-un lung șir de discuții interminabile,  fără ținte altele decât semnăturile pe  hârtii fără sens- un fel de bărci în derivă. Sau, alt caz posibil,  când în organizație nu a existat și nu e în plan să existe un S&OP.

Și este normal să fie așa.  Un Supply Chain este puternic doar atâta timp cât este integrat.  Iar integrarea asta, pur și simplu, nu se face peste noapte. Marea majoritate a companiilor din România cu care am avut de-a face, au făcut progrese reale în integrarea cu furnizorii sau cu clienții, dar neglijează încă integrarea internă.  Ăsta este alt motiv important pentru care un S&OP eșuează: în lipsă unei supravegheri  “superioare” a GM-ului, puterea  de disoluție  venită de la fiecare din departamente este uriașa.  Este celebra a silo mentality” care reușește să impună tăria  luiœ”am eu dreptate”  în locul profitului și a cifrei de afaceri.   

S&OP ul, cu toată simplitatea lui, este și scump.  Evident că este și foarte eficient, la fel de eficient că un motor de Mercedes: toarce lin în timp ce vehicolul merge la destinația dorită de indicatorii de bord  (evident KPI`s). Dar costă: timp, bani, eforta€¦

Dar nu uitați, de multe ori pe drumurile românești, pur și simplu nu merită să  mergi cu  Mercedes-ul! Dacă departamentele din compania dvs  se luptă înverșunat între ele în permanență, aveți de-a face după toate aparențele cu un drum cu hârtoape ( mărimea denivelărilor din drum este direct proporțională cu lungimea mail-urilor, așa numitele mail-uri cearșaf, cu mulți oameni în copie).

Atunci,  e momentul să vă gândiți că o bicicletă (VELO) e mai eficientă decât un Mercedes!

C`est absolument normal!

Partial image courtesy of www.freedigitalphotos.net

Tags: FMCG, Logistica Management, Stefan Cucu, Supply Chain

Supply Chain Insight - Dacă incredere nu e - nimic nu e!

Posted by Stefan Cucu on Wed, Sep 03, 2014 @ 09:00 AM

Vă aduceți aminte cum se termină romanul lui Marin Preda -  “Cel mai iubit dintre pamânteni”?  Dați-mi voie să îl parafrazez,  pentru că în Supply Chain, dacă încredere nu e - nimic nu e!

Cu mult timp în urmă, într-un training de Leadership, unul din traineri m-a întrebat:

ce sentiment este definitoriu pentru Supply Chain? Nu am înțeles ce voia să zică, mai ales că întrebarea venea de la un om cu o privire de oțel, cu o musculatură de Superman și care pretindea că doarme doar 4 ore pe noapte! Mai târziu am aflat că fusese angajat în trupele SAS și ne-a spus -pe bune - povești incredibile despre rezistența psihică și fizică pe care omul poate să le îndure. De ce o asemenea întrebare de la dl. Terminator?

Mulți ani nu am știut răspunsul la întrebare. Cred că am privit în gol, vorba aia, ca vaca în prăpastie. Ce sentimente să ai când citești zeci de fișiere pe zi? Când stai în ședințe? Când ai de-a face cu cifre? Poate trebuia să încep să plâng când cheltuielile erau mult peste buget?

Fără să știu, răspunsul mi l-a dat cineva care nu era în branșă: un chelner. 

Vi se întâmplă să fi mâncat vreodată la restaurantul Friesenkeller din Hamburg? Au niște creveți grozavi.  În general peștele e foarte bun. Eu unul sunt convins  de asta și pentru mine e un loc special. 

Nu este un restaurant de fițe (sau nu era) și cu  atmosfera  grozavă. Eram pe vremea aceea un tânăr Supply Chain Manager și sărbătoream împreună cu echipa. Sărbătoream semnarea, după negocieri care au durat mai bine de 2 ani, a unui Service Level Agreement  (SLA) cu furnizorul de materie primă. Eram acolo ambele echipe, români și germani,  extrem de joviali și mândri de noi că am introdus tot soiul de articole, paragrafe, chestii multiple, care au făcut în final un document de două  kilograme de hârtii și aproape imposibil de citit. Documentul era, în sfârșit semnat! Acum stăteam la masă și făceam glume. 

supply chain trust SLA QUALITY resized 600Eu am luat un platou de creveți. “Sunt fantastici creveții nemtești”, i-am spus chelnerului după ce am gustat și i-am zâmbit relaxat, și chiar așa era: proaspeți, fragezi, făcuți cu ulei de măsline, rozmarin și doar un pic de usturoi. Și apoi am plusat: “aveți SLA cu furnizorul de creveți? Că dacă nu, vă ajutăm noi!”. Toată lumea a râs, a fost o glumă bună, ce mai! Impasibil, chelnerul  - după ce în prealabil îmi corectase ordinea tacâmurilor la masă, mi-a răspuns: “Nu știu, domnule, dar mă duc să intreb”.

Nimeni nu a crezut că o va face. Colegii germani încercaseră să îi explice ce înseamnă SLA, dar nu dădeam mari speranțe unui răspuns. Trecusem  și de desert și uitasem de întrebare. Surprinzător, chelnerul ne-a răspuns la final:  “Furnizorul nostru de creveți nu este german. Este din nordul Franței, e din Normandia. Nu l-am schimbat în ultimii 40 de ani fiindcă creveții sunt foarte buni  și  foarte proaspeți. Dar nu avem SLA. Avem însă foarte mare încredere în furnizorul nostru  de creveți.”

Asta e răspunsul meu: încredere! În Supply Chain ai nevoie de încredere.

Asta inspiră un Supply Chain total transparent.

Toate aplicațiile minunate, toate interfețele între ERP-uri, care printr-o simplă apăsare de buton ne generează  rapoarte pe care alte aplicații le citesc și le compară, asta fac: ne dau încredere!

Încrederea se câștigă greu, fie că o faceți după mai bine de 40 de ani de comerț, fie că introduceți SLA-uri, business plan-uri comune sau VMI-uri.

Da știu, asta e valabil pentru orice meserie, dar în Supply Chain dacă încredere nu e, nimic nu e! 

Poate că ar merită să introduceți  un nou KPI- nivelul de încredere în Supply Chain-ul dvs.

Ce ziceți? Bursele de valori  au făcut-o de mult!

Image courtesy of tor00722 at freedigitalphotos.net

Tags: Customer service, SKU, Humour, Stefan Cucu, ERP/SAP, KPI

FMCG Insight Supply Chain - Aici se fura!

Posted by Stefan Cucu on Thu, Aug 07, 2014 @ 10:08 AM

Dragii mei, se scrie mult în legătură cu meseria asta. Tehnica avansează rapid și zilnic schimbăm câte ceva.Progresele sunt enorme.Cu toate astea, unele lucruri nu se schimbă. Sau nu ar trebui să se schimbe. Despre asta vorbim acum aici.

Nu voi aborda, deci, subiecte grele. Mă voi referi la lucruri știute de când lumea, dar deseori uitate. E drept, ele nu sunt direct tratate în meseria noastră, dar fără ele este foarte greu. Desigur, și nu am cum altfel, le voi prezenta dintr-o perspectivă personală. Fiecare are dreptul să le vadă în maniera în care crede de cuviință. 

Subiectul de azi: “Da frate, aici se fură!”

Acesta este fără nici un fel de îndoială unul din cele mai puternice insight-uri care mi-au fost oferite în cariera de consultanță Supply Chain.Era în cadrul unui proiect de Route-to-Market (RTM), eram cu agentul pe rută, pe o frumoasă stadă din Giurgiu. Ziua era superbă, cât de superbă poate să fie o zi în Martie. Nu mai știu al câtelea magazin vizitam, era știți dvs, una din vizitele acelea clasice dintr-un proiect clasic de RTM. Aveam formulare pregătite (pe hârtie) că tabletele erau încă prea scumpe. Simțeam că o să fie o zi destul de plicticoasă. 

describe the imageAgentul era vizibil afectat de faptul că tot timpul scriam, facem steluțe și x-uri așa că m-a întrebat: ce naiba tot notezi tu acolo? Păi ce naiba să notez, i-am zis, notam dacă în frigiderul dat de compania lui mai găseam și produse de la concurență. A-aaaah, a zis el. Lasă că te duc eu undeva unde o să mă pomenești.Și așa este, îl pomenesc și în ziua de azi. 

M-a dus la o HORECA outlet să-i zicem, era o bodegă, însă cu vad foarte mare. Era plină de oameni, de fum și de zgomot. Bodega avea și un frigider dat de către firma mamă. Era, va rog să mă credeți, cel mai frumos aranjat frigider din câte am văzut în acel proiect. Era impecabil, era aranjat exact așa cum trebuia, erau pe raftul de sus chiar și produsele premium pe care compania mamă se străduia atât să le promoveze. In frigider nu era nici urmă de concurență. Era divin , ce mai. Aș fi făcut cu plăcere o poză alături de acel frigider dar era o mică problemă: frigiderul era închis cu un lacăt uriaș. 

Mai clar nimeni nu putea să-l folosească, era doar de decor. Chelnerița, foarte fâșneață, era tot un du-te vino, servea de zor clienții, adică le aducea marfă din camera din spate. La început nu a înțeles ce voia tipul cu față lungă de la ea (eram eu, vădit descumpănit) dar după aia a exclamat: Păi ce să fac, nu pot să las frigiderul deschis nici zece secunde, că ăștia fură tot. Așa e, așa e, a zis și agentul, ăștia fură tot! Apoi s-a întâmplat ceva incredibil: zumzetul din încăpere a încetat, toată lumea se uita la mine, apoi un client de la o masă vecină, cu un frumos tricou de marinar, mi-a arătat într-un zâmbet larg o dantură spartă și inegrita, exclamând:

Așa e frate, aici se fură! După care evident, toată lumea a început să radă. Și au râs.....

Mai în glumă, mai în serios, este cel mai valabil avertisment pentru cei care au de-a face cu această meserie: aici se fură.

Dacă dintr-un contract ai avantaje personale, mai mici sau mai mari, dacă ai furnizori sau clienți preferați din motive doar de tine știute, sau pur și simplu mai dispar din stocurile din magazia companiei,  tot furt se cheamă! Asta e valabil pentru fiecare din noi. Mai mult, din poziția de Supply Chain Manager ar trebui să fiți primii care vor ști că ceva nu e în regulă. Asta chiar înaintea departamentului de Controlling.

ERP, WMS, TPS, sau chiar BI, APO, MRP și multe altele sunt sublime, dar nu au în meniu fraza marinarului meu din Giurgiu: aici se fură, frate! 

             Câteodată, e chiar așa de simplu.

Image courtesy of chanpipat at freedigitalphotos.net

 

 

 

 

 

Tags: Brewing & Beverages, FMCG, Route to Market, Stefan Cucu, Traditional Trade, Inventory Management & Stock Control